Furtuna

O liniste de stanca

Se asternu in sat,

Luminile se stinsera,

Cerul s-a innourat.

Pe malul marii

Valurile suna,

S-apropie-o furtuna

Pe zeci de kilometri, mii.

Valurile se ridica

Si furtuna se porneste,

Corabii le scufunda

In valuri spumegande.

Totul piere si dispare,

Se dezbina si il fura,

Marea rea si inspumata,

Cu-a-ntunericului lumina.

Razele s-arata iara,

Pe oglinda stravezie,

Linistindu-se indata

Si a valurilor furie.

Viata revine la normal

Si sub val si pe deasupra.

Apa pare de cristal

Cind o scanteie lumina.

Se asaza Luna iar,

Pe a apelor lungime

Si incearca sa apara,

A furtunii valuri stinse.

D.G. CALINESCU

Advertisements

2 thoughts on “Furtuna

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s