DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

E frig,… celula-i goala,

Pe zid e-o cruce veche,

Si-mi pare a fi de veghe

La capatiiul unui om.

A!…Da, pe-o rogojina

E umbra unui dom,

Si-i imbracat in negru,

De parc’ ar fi nebun.

Se roaga-ntr-una,

Cu ochii si fruntea

La crucea ceea veche,

Pironiti pe tron.

Si ea pare sa se roage,

Odata cu omul cel nebun.

Un om in negru nu-i nebun,

Caci poarta-n mana alta cruce,

Si barba, si albul de pe fata

Il fac sa fie un batrin.

Se roaga-ntr-una,

De ceasuri-ntregi

Si clipe de mult pierdute,

Parca si-ar fi gasit lumina…

Se-aude un murmur rece,

Dar nu stie sau nu poate

Sa-nceapa liturghia,

Cea tainica…

Ceva, il tot opreste,

Facandu-l sa  repete

Ruga ce-o vrea sa spuna.

Sufletu-i e blind

Si plin de fericire,

Credinta-l inconjoara

Nevrind sa lase

Lumina lui sa piara

Si-altarul sfant.

Sa-i tulbur meditatia adanca,

Ar fi greseala neiertata,

Asa…

View original post 112 more words

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s