Melidonium

Luna

Ingeri in lanturi tresar si suspina,
Viata e moarte, e liniste-n gradina.
Portile grele inchise odata
Sunt ruginite si sparte;
Linistea are o vina.

Cohorte intinse de suflete sterse,

Se-ntind pe drumurile dese,

Ce urca si coboara coline intregi de mese,

Si-i rece.

Intinsul fantastic imbietor tresare

Asculta ce zic, totul il lasa

Uitarii de timp si miresmelor de-o vara.

Femeia se roaga, barbatul se-nchina,

Tacerea-i abrupta, amintindu-i de vina,

Sa mearga inainte, ca-i doar o Luna.

Caut catarg

Vâslind pe-a apelor secunde,

Trecînd a vieții valuri ude,

Tresar, mă las călcat de unde,

Mă tot întreb: Cînd? Unde?

Sirenele îmi cântă nude

Fără efort, fără să asude.

Bărcile le scot în noapte,

Șterg urmele cu șoapte,

Plasele le-ntind cusute,

Vislele le pun deoparte,

Să-mi fie mie pe o parte.

Furtunile le pun în lanțuri,

Nisipul parcă-l prind în lațuri;

Asemeni unor  herghelii de suri,

Mă las purtat de-al lor…

View original post 108 more words

Advertisements

7 thoughts on “

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s