Glasul pământului

A respirat pământul,

Când m-am pierdut cu gândul,

Dar am întâlnit cuvântul,

Ce m-a dus ca vântul,

Acolo unde-i e mormântul.

 

A apărut cuvântul,

Legându-l cu pământul,

În juru-i este gândul,

Ce i-a acoperit mormântul;

Doar el a mai rămas, doar vântul.

 

Am visat cu gândul,

Loc să-i pun mormântul,

Cănd colindam pământul,

La fel cum este scris cuvântul,

Am şters în depărtare vântul.

 

I-am curăţat mormântul

Şi i-am rostit cuvântul,

S-a împrăştiat ca vântul

Pe întreg pământul,

Rămânându-i singur, gândul.

D.G.CĂLINESCU

Advertisements

16 thoughts on “Glasul pământului

  1. Crede-ma, Dragos si eu am tins a crede ca, poezia ta, este dedicat, marelui nostru regizor, Sergiu Nicolaescu. ultima strofa, mi-a intarit si mai mult, crezul meu.
    Te felicit pentru poezie! E atat de… profunda!
    O seara minunata iti doresc, Dragos si-un week-end superb! 🙂

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s