Timp fără răspuns

sursa foto google.com

      Aş putea rupe o scândură la fel de uşor cum aş putea sparge un bec.  Fără a începe povestea uitată a unei teoreme matematice sau a vreunui concept existenţial, mă văd nevoit să mă aşez la o masă în mijocul unui tren de marfă. În prima gară ar trebui să cobor, dar o voi face la următoarea. Paharul cu apă plată agitată de felia de lămâie groasă cât un deget mă fixează făcându-mi cu ochiul timid, fără a mai aştepta un răspuns, care, desigur, nici nu veni.
      Scaunul stingher mă suportă, chiar mă suportă până la final. Mă văd ca un îmblânzitor al focului, când timorat, când hotărât să dau lovitura de graţie dopului de şampanie. Aş putea să mă opun mirosului de moarte friptă, foamea trântindu-mă pe podeaua sleită de atâta efort. Cele două pahare se ciocniră existenţial asemeni ciocanului de nicovală, dar miile de cioburi rămaseră singurul răspuns al unor bârfe plătite cu minute.
      Privesc restul razelor de lumină, ce crapă în gura mare a şinelor răzvrătite. Plutoane întregi de oameni schimonosiţi aşteaptă sirena sufletelor părăsite, gata să se repeadă asupra genelor ce se trezesc dintr-o visare îndelungă.
      Fereastra strâmtă mă nelinişteşte, iar lacătele sigilate freamătă sub imboldul vântului ce-şi cerşeşte clipa de viaţă. Adaug o vorbă bună străinului ce mă priveşte prin uşa unei viori, ce trage să treacă dincolo de poarta ferecată între Rai şi Iad. Fac apologia spiritului unui balot de paie ce râvneşte la absolut. Ocup o dată într-un calendar rupt din peretele înfrăţit cu o gumă de mestecat în maxilarele bronzate la urmele de cauciucuri pe un circuit încă gol, strivit de ploaia ce nu mai încetează de o săptămână.
      Un suspin mi se sparge în timpanul ce joacă precum un apucat. Strigă “ răzmeriţă” ca un stâlp uitat în mijlocul unei străzi proaspăt asfaltate. Aş putea da un răspuns, dar răspunsul minţii mele este prea şters. Ploaia de lacrimi se prelinge pe parbrizul îngheţat sub experienţa unui sinistru deceniu, calculat ca o sumă aritmetică într-un manual fără coperţi.
      Agresiv mă pun în slujba unei relative generaţii de decreţei.

Dragoş G. CĂLINESCU