Renaştere

Minte-mă frumos, noapte a lunii,
Ce arzi la fiecare trecere a pământului!…
Râsul tău mă prinde din căderea dorului
Tăindu-mă în felii mărunte
Cât umbrele strecurate prin minte.

Vocea ventriculului tău stâng
Se ţine de mână cu aorta,
Lăsând sângele coagulat al serii
Să curgă prin spiralele dimineţii.

Vorbele se trezesc precum nisipul din clepsidră,
În care vapoarele rătăcesc în uitare,
Punându-şi degetul arătător
Pe o punte ce vibrează la zgomotul treptelor
Născute prin cezariană.

Dragoş G. CĂLINESCU

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s