Păşind către mâine

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

La prima vedere am impresia că am îmbătrânit. Prin ochii copilului meu, cu fiecare aniversare timpul se retează la un moment dat, lovind pereţii minţii, căutându-şi locul pentru un nou început, o nouă evadare dintr-un ieri către un mâine. Acum aud prezentul cum bate la uşa momentului în care eu sunt spectatorul. Aplauzele şi cadourile se încăpăţânează să rupă lanţurile. Eliberez o răsuflare, un aer cald ce aleargă liber din piept. Liniştea se împiedică de pragul proaspăt vopsit al serii.

Mă întreb dacă prima impresie contează. În unele cazuri, da. Dar acum mă simt verde, plin de viaţă, de energie, de dorinţă. Drumul se întinde spre o direcţie în care martorii incontestabili se prind în hore ale momentului. Râsete puternice ţin cu tot dinadinsul să iasă în faţă, să ţipe, să-şi arate bucuria. Sentimentul Sărbătorilor de iarnă se amestecă printre mulţimea de dorinţe, de speranţe, de gânduri punând virgulă la fiecare intersecţie. Toate intră într-un malaxor al minutelor, al orelor ce trec fără nici cea mai mică părere de rău. Semafoarele sunt licurici răpuşi de oboseală. Străzile îngheţate îmi pun întrebări încâlcite, ale căror răspunsuri se lasă aşteptate la gura sobei. Lemnele blestemate se încăpăţânează să lase libere scântei pe coşul sobei ce dogoreşte.

Această zi de iarnă îmi şopteşte la fiecare pas că se apropie noul an.

© Dragoş G. CĂLINESCU

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s