Către răsărit

Departe, în inima macaralelor ruginite,
Mă ascund precum o strofă
Și nu caut focul grecesc
Printre filele cărților uitate la metrou.
Aici, fiecare cuvânt are un preț modic,
Suspendat pe scările rulante
Caut o gură de aer poluat
Fără de care sunt un bolnav în marea bolnavă
Al fiecărui anunț postat pe un perete.
Acolo, nu avem poftă de mâncare,
Stăm cuminți loviți în capul mesei
Mulţumindu-ne cu firimiturile nopții
Ce ne dau târcoale prelungindu-ne agonia zilnică.
Aproape, vorbim muțeste la telefonul mobil
Ca o sperietoare trasă pe dreapta la semafor
Mirosind a alcool ordinar și transpirație putredă.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Constanţa, 2016

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s