Pian

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

În fiecare zi gonesc fereastra din calea mea

Rătăcindu-mă într-o groapă,

Unde porţile curcubeului duc spre nicăieri

Îmbrăcate în lacrimile toamei.

Rup lacătele frunzelor

Împietrite în butoaie de stejar,

Respirând cenuşa

Focului ce se foloseşte de mine.

Cruţ fiecare piatră

De parcă ar fi ultimul loc

În care mai pot adormi fără suspine.

Un strop dintr-un vis mă prinde de mână,

Îl simt ascultându-l cum doarme

Ca roua lipită de şine.

Palmele se deschid întruna

Golind sărutul pământului,

Fără să vreau mai caut şi acum cu privirea

Paginile rupte de furtună.

Pornesc motoarele norilor

Ce învaţă pentru prima dată să zboare…

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Advertisements

16 thoughts on “Pian

  1. Poeziile cu suflet sunt imposibil de comentat, iar cuvinte gen „frumos, superb, extraordinar“ sunt doar adjective… prea mici totuși… sper că un simplu „mulțumesc“ să miște cumva o grimasă spre zâmbet pe chipul poetului. Cu plecăciune…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s