Simfonie

sursa foto fineartamerica.com

În oraşul fără icoane sinucigaşii cântă pe străzi

Sunt călcaţi în picioare

Şi arşi pe rugul unei spirtiere din care se hrănesc

Balaurii din beton

 

Nemestecate viori se adună la umbra unui dirijor

Crescut din întâmplare

Pe braţul lung al unei macarale părăsite

Precum o molie

 

Enumăr câteva suspine calcaroase uitate în palmă

Monedele minuscule au adormit

Singure şi îngheţate într-un viitor parşiv

În care ne naştem ţinte

 

Din oglinzi fumul de ţigară prinde culoarea morţii

Cu litere mari cât un pumn

Zilele de naştere al pietrelor sunt uitate

Cu un dans filantropic

 

Simfoniile bat la porţile timpanelor cu ceară

În care nopţile primesc sensul unic

Iar vălul luminii se îmbată cu goluri de aer

Printre mesele de joc organoide

© Dragoş G. CĂLINESCU, 2012-2018

Advertisements