Guernica

sursa foto google.ro

Lovesc cu dalta ochiului

Piatra ce prinde viaţă

În sânul mamei mele,

Monştrii cu lacrimi uriaşe

Scriu dialoguri moarte

Cu rujul pe buze,

Hainele au aripi de flăcări

Şi plâng în zadar păsările moarte,

Întrebările dorm mute

Printre palmele secerate,

Nebunii se bucură

Trântindu-se la pământ

În căutarea fericirii,

Viorile zdrobesc coamele cailor

Ce cad în urnele pământului,

Fiind muritori

Privim cerul dăruindu-ne noaptea

Ca un cataclism,

Putem alege o ţintă

Oricare ar fi săgeata.

Trandafirul se va usca fierbinte…

© Dragoş G. CĂLINESCU 2017

 

 

 

 

 

Advertisements

Inventar

sursa foto facebook.com

Am găsit un sărut

Într-o vitrină la vânzare,

Singur, uitat, cu miros de praf.

Am întrebat sfios o vânzătoare,

Dacă este redus sau de aruncat.

Privit cu dosul unui zâmbet,

Am plecat cam supărat.

Răspunsul nu l-am mai primit,

La magazie era doar încuiat.

© Dragoş G. CĂLINESCU – 2017

Beautiful

Piane…

Ploaie…

Piane în ploaie

Ard cenuşa petalelor,

Inimile se ascund pe trepte.

Doi…

Fără să vreau

Privirea se şterge

Cu o batistă uscată

În braţele tale.

Mă opresc din a respira,

Pentru tine

Norii îi leg cu jurăminte.

Toate…

Sunt moarte secundele ruginite,

Valuri tăcute pe faleze

Sunt un tablou

Crescut cu apă şi frunze.

Epilogul este un dirijor îndrăgostit.

© Dragoş G. CĂLINESCU – 2017

Iubirea

sursa foto google.ro

Iubirea este o frunză  

Ce arde asfaltul ruginiu 

Cu stropii unei îmbrățișări.

  

Ancorele unei corzi de chitară 

Se opresc în cheiul inimii 

Sub puterea zilelor și a nopților. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2017

Gânduri pure

Fluturii îşi schimbă culoarea,

Iar cerul se bâlbâie la ferestre.

Deschidem porţile uitării

În pământul ce înghite seminţe.

Citim în visele obrajilor frustarea,

Când plata îşi aşteptă luntreaşul.

Ne-ntoarcem pe valurile mării

Hrănind ţărâna precum sarea.

Goniţi ni-s paşii petalelor,

Zâmbim celor ce n-au să mai vină…

Dragoş G. CĂLINESCU

14.08.2017

Condoleanţe V. Grecea

Plânset

sursa foto facebook.com

Plânsetul fumului de ţigară

Lasă creta să ardă asfaltul

Cu bună credinţă,

Buzele strivesc aşteptarea,

Iar norii mă îndeasă în sânul

Fragedei lacrimi,

Aştept ca obrazul călit

Să-mi spună – Noapte bună!

Cu fiecare rând proscris

Tunetele se transformă în apă dulce,

Parfumul aruncat în stratosferă

Mă strânge de mână,

În fiecare staţie apauzele

Se usucă pe braţele nopţii,

Sunt sigur că luna mă arde

Strigându-mă cu voce oarbă,

Mă aşez în genunchi

Oprindu-mi privirea în baraje goale,

Tăcerea se încruntă la portativ

Fixând cheia în uşa minţii

Şi lacrimile aleargă deocheate

Pe trupuri din tuş şi moarte,

Fără paranteze timpul se împarte

În pahare sparte.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2017

 

Femeie

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Femeia mi-e cascadă –   

Un turn privit în sus, 

O apă rece pe sânul meu fierbinte,

Trupul fără urma timpului, 

Un biet pitic ucis în minte,  

Sărutul proaspăt şi-ndelung dorit…

 

Femeia mi-e rană pe trupul meu  

Deschis de biciul nemilos al gurii, 

O-ntind pe piept ca pe o umbră 

Captată-n podul palmei  

Cu gustul sfârcului înlăcrimat… 

 

Pun rămășag pe solzii inimii  

Întinși ca un asfalt: 

Femeia-i un arc de rugă   

Poftind la Mărul lui Adam. 

 

Uit că scriu acum  

Strofele unui condor înaripat   

Sugrumat pe margini, 

Arunc o plecăciune bătrânului argat 

La poarta fără nume,  

Acolo unde marea își cere scuze  

Strivindu-i un oftat.  

 

Da!…ea-i femeia – un condamnat.  

© Dragoş G. CĂLINESCU 2017

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

 

Africa

Pământul se naşte

un şarpe cu două capete

soarele gustă o felie din lună

bivolii râd cu gura plină

oceanul înghite firimiturile deşertului

tăcerea savanei păşeşte înfometată

umbre crescute în podul palmei

leoaice alăptează cu teamă

luneta întinde săgeata otrăvită

ţărâna tinde să ucidă

suliţele sunt morminte de oase

dansul vulcanului mă trezeşte

tobele aprind chibrituri pe cer.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

 

Celule

Dacă ar fi să plâng, să mă oprești, 

Dacă ar fi să strig, să mă uiți, 

Dacă ar fi să ţip, să privești cerul, 

Dacă ar fi să mor, să lași pământul să crape, 

Dacă ar fi să ard, să mă îngropi aproape, 

Dacă ar fi să tac, să mă ridici în picioare, 

Dacă ar fi să uit, să mă pui în lanțuri, 

Dacă ar fi să cad, să mă săruți, 

Dacă ar fi o ultimă dorință, să n-o spui, 

Să arzi lanțurile și să te naști.  

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

scrisă la Muzeul Memorialul Durerii de la Sighetu Marmaţiei

sursa foto colecţia personală

sursa foto colecţia personală