Brumă

sursa foto colecţia proprie

sursa foto colecţia proprie

Luna se plimbă cu tramvaiul

Ca o umbră desprinsă din calendar,

Coboară versuri de chitare

Pe scena fără maluri…

 

Țin lumea în picioare

Sărutând scrisorile din plic,

Opresc din răguşeala sorţii

Ultima stamină de zăpadă…

 

Rătăcit prin gura balenei

Mă agăţ de sărutul stingher,

Pe scara cu lanțuri ce piere

Cerul se înclină la șoapte

Sub masa de stele

Ridicate din perna efemeră.

 

O parte din frunzele răpite

Se răsucesc în inima cu schele,

Când înfig în piept a palmei tăcere

Port în brațe o picătură de mare,

Ca și cum ar fi toată a mea…

 

Fără să vreau, am înghițit-o în sec

Ucigând tânăra floare cu o lacrimă,

În care am uitat să las din sare

Un veșmânt de nea.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Lui EMERIC IMRE, ca mulţumire pentru atmosfera concertului din 10.11.2016

 

 

 

Pian

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

În fiecare zi gonesc fereastra din calea mea

Rătăcindu-mă într-o groapă,

Unde porţile curcubeului duc spre nicăieri

Îmbrăcate în lacrimile toamei.

Rup lacătele frunzelor

Împietrite în butoaie de stejar,

Respirând cenuşa

Focului ce se foloseşte de mine.

Cruţ fiecare piatră

De parcă ar fi ultimul loc

În care mai pot adormi fără suspine.

Un strop dintr-un vis mă prinde de mână,

Îl simt ascultându-l cum doarme

Ca roua lipită de şine.

Palmele se deschid întruna

Golind sărutul pământului,

Fără să vreau mai caut şi acum cu privirea

Paginile rupte de furtună.

Pornesc motoarele norilor

Ce învaţă pentru prima dată să zboare…

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Sinucigaş

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Acum un minut

M-ai părăsit goală,

Mi-ai şopti ca unui prunc

Să nu mai plâng,

Strivind un ultim gând

Cred c-am adormit

Preţ de-o seară.

Degetele mi-au amuţit

Zâmbind banal

Am strănutat

Citind o strofă

Cât un oftat,

Strigâtele din colţul gurii

Au ameninţat

O vorbă moartă

Cu-n sâmbure de vişină,

Respir fiecare trăsnet,

Strivesc fiecare fulger,

Uitând să pun oftatul

În cuierulul unui circ ambulant,

Fără a ucide coralii

Aflaţi în exil.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Văpăi

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Perechi

De frunze moarte

Rănesc

Obrajii bietului pământ.

Uit

Să privesc felinarele serilor

În care trubadurii

Se lasă duşi de nas

Schimbând un chiştoc de ţigară

În mişcări abrupte de sprâncene.

Fără să vreau

Tastele

Simt gustul buricelor degetelor

Ucise

La primul foc al răsăritului.

Gongul

Tălpilor secerate de gânduri

Se leagă cu noduri marinăreşti

Într-un zbor de lacrimi

Prea sărate

Ca marea să le mai poată accepta

Şi prea surde să ardă.

© Dragoş G. CĂLINESCU, 2016

În inima oceanului roşu

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Două degete ucid

În fiecare zi somnul timpului,

Retezând de la rădăcină fiecare suflare

Ce încearcă să păşească goală,

Cu dioptriile mute

Rătăcite într-un turn de apă.

Pot pune talpa pe albul norilor,

Dar senzaţia de arsură din cerul gurii

Aruncă pictorul într-o beznă fără cusur

În care fiecare oftat

Transformă stalactitele în creioane colorate.

Dacă aş săruta un vapor,

Marea mi-ar plânge de milă

Lăsându-şi marinarii să ardă

În inima oceanului roşu.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016