Brumă

sursa foto colecţia proprie

sursa foto colecţia proprie

Luna se plimbă cu tramvaiul

Ca o umbră desprinsă din calendar,

Coboară versuri de chitare

Pe scena fără maluri…

 

Țin lumea în picioare

Sărutând scrisorile din plic,

Opresc din răguşeala sorţii

Ultima stamină de zăpadă…

 

Rătăcit prin gura balenei

Mă agăţ de sărutul stingher,

Pe scara cu lanțuri ce piere

Cerul se înclină la șoapte

Sub masa de stele

Ridicate din perna efemeră.

 

O parte din frunzele răpite

Se răsucesc în inima cu schele,

Când înfig în piept a palmei tăcere

Port în brațe o picătură de mare,

Ca și cum ar fi toată a mea…

 

Fără să vreau, am înghițit-o în sec

Ucigând tânăra floare cu o lacrimă,

În care am uitat să las din sare

Un veșmânt de nea.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Lui EMERIC IMRE, ca mulţumire pentru atmosfera concertului din 10.11.2016

 

 

 

Advertisements

Pian

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

În fiecare zi gonesc fereastra din calea mea

Rătăcindu-mă într-o groapă,

Unde porţile curcubeului duc spre nicăieri

Îmbrăcate în lacrimile toamei.

Rup lacătele frunzelor

Împietrite în butoaie de stejar,

Respirând cenuşa

Focului ce se foloseşte de mine.

Cruţ fiecare piatră

De parcă ar fi ultimul loc

În care mai pot adormi fără suspine.

Un strop dintr-un vis mă prinde de mână,

Îl simt ascultându-l cum doarme

Ca roua lipită de şine.

Palmele se deschid întruna

Golind sărutul pământului,

Fără să vreau mai caut şi acum cu privirea

Paginile rupte de furtună.

Pornesc motoarele norilor

Ce învaţă pentru prima dată să zboare…

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Sinucigaş

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Acum un minut

M-ai părăsit goală,

Mi-ai şopti ca unui prunc

Să nu mai plâng,

Strivind un ultim gând

Cred c-am adormit

Preţ de-o seară.

Degetele mi-au amuţit

Zâmbind banal

Am strănutat

Citind o strofă

Cât un oftat,

Strigâtele din colţul gurii

Au ameninţat

O vorbă moartă

Cu-n sâmbure de vişină,

Respir fiecare trăsnet,

Strivesc fiecare fulger,

Uitând să pun oftatul

În cuierulul unui circ ambulant,

Fără a ucide coralii

Aflaţi în exil.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Văpăi

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Perechi

De frunze moarte

Rănesc

Obrajii bietului pământ.

Uit

Să privesc felinarele serilor

În care trubadurii

Se lasă duşi de nas

Schimbând un chiştoc de ţigară

În mişcări abrupte de sprâncene.

Fără să vreau

Tastele

Simt gustul buricelor degetelor

Ucise

La primul foc al răsăritului.

Gongul

Tălpilor secerate de gânduri

Se leagă cu noduri marinăreşti

Într-un zbor de lacrimi

Prea sărate

Ca marea să le mai poată accepta

Şi prea surde să ardă.

© Dragoş G. CĂLINESCU, 2016

În inima oceanului roşu

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Două degete ucid

În fiecare zi somnul timpului,

Retezând de la rădăcină fiecare suflare

Ce încearcă să păşească goală,

Cu dioptriile mute

Rătăcite într-un turn de apă.

Pot pune talpa pe albul norilor,

Dar senzaţia de arsură din cerul gurii

Aruncă pictorul într-o beznă fără cusur

În care fiecare oftat

Transformă stalactitele în creioane colorate.

Dacă aş săruta un vapor,

Marea mi-ar plânge de milă

Lăsându-şi marinarii să ardă

În inima oceanului roşu.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

 

Minusculozitate

Privesc tavanul zilei de ieri
Când norii sunt asfaltaţi
Lângă sala de aşteptare
Unde biletele rătăcesc îngheţate.
Aiurea se învârt lunile
Pe foile gravate cu ph negativ
Sub aripile avioanelor de vânătoare
Iar roşul apusului lasă excesul
Unei noi mutări
Victimă a prezentului.
Un pumn de aspirine
Se încurcă în paşi de dans
Pe harta unde razboiul
Se opreşte din cădere
Mestecând frunze de mentă
Până la terminarea încărcătorului
Cu gloante oarbe.
Fiecare noapte dă pauze
Umbrelor cu coloană vertebrală
Împletite cu minusculozitate.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Animale flămânde

 

sursa foto jadflamande.ro

sursa foto jadflamande.ro

Treizeci de răspunsuri 

Resuscitez în podul palmei 

Lăsând cabina telefonică 

Cu gura căscată în mijlocul pădurii 

Unde ceaţa de confeti 

Îngroaşe rândul şomerilor 

Ce au uitat să stingă lumina 

Pe zebra frunţilor. 

Lângă patul spitalului 

Plicurile cu secunde 

Mă scapă de febra musculară 

A cauciucului  vopsit 

Pe masa de operaţie a unei vulcanizări. 

Toate staţiile de emisie recepţie 

Se amestecă prin mulţimea 

De culori proaspăt spălate 

Cu frica unui bon de casă. 

Grădinile vecinilor ard 

La fiecare bătaie a inimii 

Într-un coşmar dezbrăcat. 

Microfonul deţine puterea norilor 

Lăsând libertatea săritorului 

Să se întoarcă cu zambetul pe buze. 

Palmele îngheţate 

S-au murdărit de alb şi negru 

Condamnând pianul la viaţă veşnică. 

Luna mă arată cu degetul 

Când cobor din maşină 

Gonind şi ultima fărâmă de umanitate 

Tipărită într-un colţ al unei etichete. 

Mirosul rece al respiraţiei 

Dă bir cu fugiţii 

Într-un slalom de amprente 

Lovite de amnezia porţilor deschise. 

Explozia unui strănut 

Ascunde cifrele urmelor de pantofi 

Pe pieptul unui leagăn 

Uitat pe ultima sută de metri 

Într-o mare dulce de lacrimi sărate. 

Cerul ascunde premiul nimănui 

La marginea portativului 

Sub un labirint de voci 

Adormite pe spatele trotuarului. 

Alergătorul se aruncă într-o pubelă 

Lângă genele orbite de furie 

Fără ca nimănui să-i mai pese 

De haita de animale flămânde. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Mirosul dulce al răzbunării

Stau întins fără să respir

Pe corzile chitării sparte

La finalul concerului anulat

Când păsările lihnite de foame

Cară pumni şi picioare

Proaspăt tăiate.

În pijamale privesc pe fereastră

Şi aştept ca apa să fiarbă

Gonind mirosul de gaz

Cu hingherii aflaţi

Într-o grevă spontană

Pe marginea îngheţată a blocului

În care siguranţele plutesc

Fără simţul datoriei.

Bicicletele se rănesc la genunchi

Căutând cea mai apropiată bodegă

Să ardă şi ultimul litru de gaz

Primit drept recompensă

Pentru votul anulat din oficiu.

Gărgăunii îşi sapă mormântul

Cumpărat cu un an înainte

De era glaciară

Ce păstrează viu mirosul de mici

Gata să le astâmpere foamea.

Parantezele au crescut mari

Când părinţii au suferit un accident

Printre capilarele uscate ale săptămânilor

Devorate până la piele

De viermii topiţi după îngheţată.

Am pierdut la un joc de poker

Dreptul de a purta vene

Reuşind să enervez medicul plastician

Ce căzuse pe gheaţă.

Două bombe atomice se certă la sânul mamei

Neînţelegând sensul priorităţii paterne

În faţa completului de judecată

Reuşind să părăsească sala de operaţie

La fiecare pahar cu cafea

Pe care bancomatul îl înfiază.

Transpirat de atâta căldură

Scrumul de ţigară îşi scrie testamentul

Când se spală pe mânile albe ca varul

Pedepsit să tacă până la prima intersecţie

Unde şi furnicile se revoltă

Simţind mirosul dulce al răzbunării.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

sursa foto catchy.ro

sursa foto catchy.ro