Către răsărit

Departe, în inima macaralelor ruginite,
Mă ascund precum o strofă
Și nu caut focul grecesc
Printre filele cărților uitate la metrou.
Aici, fiecare cuvânt are un preț modic,
Suspendat pe scările rulante
Caut o gură de aer poluat
Fără de care sunt un bolnav în marea bolnavă
Al fiecărui anunț postat pe un perete.
Acolo, nu avem poftă de mâncare,
Stăm cuminți loviți în capul mesei
Mulţumindu-ne cu firimiturile nopții
Ce ne dau târcoale prelungindu-ne agonia zilnică.
Aproape, vorbim muțeste la telefonul mobil
Ca o sperietoare trasă pe dreapta la semafor
Mirosind a alcool ordinar și transpirație putredă.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Constanţa, 2016

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Advertisements