Cele nouă vieți ale tăcerii

sursa foto astrocafe.ro

Acoperișul vopsit în mov 

Citește o repulsie 

A omului de zăpadă.  

Gropi perfecte calmează  

Cioburile clipelor în braţele 

Cititoarelor de carduri. 

Lumina arde îndrăzneala  

Cernelii mute 

Pe un munte selenar. 

Pietrele din ochii norilor 

Încuie zăpezile veșnice 

Într-un pahar gol. 

O pisică neagră  

Se mută cu chirie 

La mansarda întunericului.  

Marsupiul palmelor 

Pune lacătul din fildeș  

Drept zalog. 

Îmi amintesc o erată 

Pe frunzele asfaltate 

La miezul nopții.  

Înghit părul vopsit 

Pe râul ultimei serenade 

De noapte bună. 

Lungul drum se pierde 

În orezăria inundată  

Pe coltul de sud al acoperișului.  

© Dragoş G. CĂLINESCU 2018

 

Advertisements

În direct pe alb

Mă păstrez pentru ultima gură 

Din aripi strânse în jurul gâtului 

Ca fluturii însetați de lumină  

Se nasc îngerii din piatră seacă  

Hrăniți cu pânze de păianjen  

Ard focurile cititorilor în stele 

Asemeni unor scrisori cioplite 

Printre norii topiți pe caldarâm  

În numele ucigaşelor amintiri 

Vârfurile crengilor se unesc cu orizontul 

Înroșit de sufletele adormitelor  

Bucăți din setea nopții.  

© Dragoş G. CĂLINESCU 2018

sursa foto ikea.com

 

 

Către răsărit

Departe, în inima macaralelor ruginite,
Mă ascund precum o strofă
Și nu caut focul grecesc
Printre filele cărților uitate la metrou.
Aici, fiecare cuvânt are un preț modic,
Suspendat pe scările rulante
Caut o gură de aer poluat
Fără de care sunt un bolnav în marea bolnavă
Al fiecărui anunț postat pe un perete.
Acolo, nu avem poftă de mâncare,
Stăm cuminți loviți în capul mesei
Mulţumindu-ne cu firimiturile nopții
Ce ne dau târcoale prelungindu-ne agonia zilnică.
Aproape, vorbim muțeste la telefonul mobil
Ca o sperietoare trasă pe dreapta la semafor
Mirosind a alcool ordinar și transpirație putredă.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Constanţa, 2016

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro