Cum m-am apucat de citit! – CONCURS

sursa foto facebook.com

sursa foto facebook.com

La prima vedere poate părea o întrebare ușoară,  dar intrând în profunzimea sensului îți dai seama că timpul, amintirile, praful străzilor, vorbele, oamenii sunt simple himere, valuri infinite ce strivesc cu forța lor grăunţele de nisip din mine. 

În fata calculatorului am pregătit un New Word Document. Sunt gata de scris sau aşa cred în acest moment…  Lovesc tastele, lăsând cafeaua rece să-mi stârnească pofta avară de scris. Îmi este greu să storc fiecare neuron interior și, dacă aş face-o, nu aş putea da un răspuns întrebării cât mai aproape de adevăr. Cu ochii închişi respir şi expir matematic hrănind fiecare literă, fiecare rând de text.

A citi poate părea un reflex asemenea cu a respira sau cu a se hrăni. Cu greu pot stabili ordinea priorităților,  dar știu cu certitudine că a citi înseamnă și a gândi.  Îmi amintesc vechile reviste Cutezătorii ale părinților, pe care le răsfoiam zilnic de dimineață până seara, în timp ce aceştia erau plecați la serviciul cu program prelungit. În acest fel cred că am început să citesc, să gust mirosul cărților, pagină după pagină . Literele cu majuscule de la începutul poveştilor viu colorate m-au atras, m-au stârnit să aflu ce se ascunde în miezul șirurilor nesfârșite de litere și cuvinte. 

Porțile cititului s-au deschis odată cu primele litere ale alfabetului învățate acasă.  

Acum, ca și atunci, respect cărțile. Îmi provoacă o senzație aparte când le simt greutatea, mirosul şi coperta. Deși folosesc și cartea modernă – electronică, păstrez vechea plăcere a cititului.  Efortul lecturii poate aduce amintiri frumoase, nostalgice gânduri și senzații dintre cele mai curioase. 

În acest fel am retrăit o parte din mine, acesta fiind adevăratul motiv pentru care scriu acest articol pentru libris.ro. 

Dragoş G. CĂLINESCU

 

http://www.libris.ro/carti/beletristica

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov”

 

Să nu uităm că au trecut douăzeci de ani

sursa foto pinterest.com

sursa foto pinterest.com

O sută douăzeci am jurat 

Cerului și pământului… 

Am gustat apa Şarpelui 

Cu pântecul frunții, 

Iar limbile ierbii crude 

Ne-au întărit pieptul… 

Am îngropat amintiri 

În palmele munților, 

Brazii i-am însemnat  

Cu limbă de moarte… 

În fiecare dimineață  

Vântul blesteamă pământul  

Strigându-ne pe nume, 

Pietrele încă numără lacrimile 

Primelor zile. 

Goliciunea unor poze 

Respiră  greu 

Cu raniţa în spate… 

Zâmbim amăgiți  

De fiecare strofă a memoriei, 

Căutându-ne salvarea. 

Împăcați cu ei 

Suntem toți împăcați cu noi… 

Vorbele stelelor 

S-au ascuns în spatele 

Prafului de pușcă. 

Fierul înghite o ultimă 

Bucată de hârtie  

În pântecul flamând al timpului.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2017

Colegilor mei, pentru revederea de 20 de ani – 1997/2017

Ecou

colecţia proprie

colecţia proprie

O mare de meduze

Răpesc timpului petale…

Ne recunoaștem unul pe celălalt 

Dintr-o pagină de catalog.

Voci păstrate în neuroni

Ne țin aproape astăzi,

Trecute gânduri dintr-o carte

Le strângem ca pe vise…

Ochii trădători ne răpesc 

Dintre etajele unei țigări aprinse.

Zâmbim respirațiile toamnei

Alungate pentru o clipă, 

Ne recunoaștem în noi

Ca și cum lacrimile ar fi uitate.

Prin obrazul ferestrei

Ne spunem poveștile unor copii,

Șoaptele rătăcite se transformă 

În aplauze dintr-o mare de inimi,

Cu fiecare fărâmă  de dor

Ne ascundem în brațele vieții. 

Călători, tăcem frumos

Privind la un mâine… 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

29.10.2016 – Revederea de 20 de ani – Promoţia 1996

Simple gânduri născute la deschiderea unui filon al amintirilor ce sunt încă vii.

 

 

4 ANI

Se împlinesc astăzi 4 ani de când frecventez platforma WORDPRESS. În tot acest timp m-am redescoperit, am crescut, am creat, m-am dezvoltat şi am legat strânse legături virtuale cu alţi blogeri.

LA MULŢI ANI TUTUROR!

Vă mulţumesc pentru sprijin!

Dragoş G. CĂLINESCU