Haiku (311)

Eoliene 

În lanuri de grâu şi maci –

Autostradă. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

sursa foto colecţie personală

Străzi pe cer

sursa foto google.com

La o masă  

Patru cuie 

Citesc o hologramă 

Lăsând păcatele 

Unei simple 

Invitaţii trimise 

În plicul nopţii 

Să crape de ziuă 

În braţele tale 

Buchete de nori 

Lovesc în uşa 

Larg deschisă

Gustul vântului 

Tace pe-o ramă 

Vândută pe stradă

Întrebări zidite 

Închid ochii 

Clepsidrei  

Aurarii sunt zei 

Într-o piaţă 

Fără suflet 

Ca o legătură 

Cu limbajul lacrimilor 

Ascult gustul 

Pietrelor  

Iar degetele 

Se încăpățânează 

Să tacă 

Într-o nefericire 

A mea. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

cub

sursa foto: wallpaperscraft.com

O bancă plânge în fiecare seară, 

când o muscă respiră greu, 

iar dentistul isi prepară o limonadă rece.

 

În mijlocul străzii

o furtună este resuscitată pe trecerea de pietoni 

cât o groapă comună în obraji. 

 

O gămălie tăiată în felii 

ascunde soarele în buzunar 

pe spatele unei batiste.

 

Degetele împuşcate cu ură 

se forţează în douăsprezece cuvinte 

plătite în rate fixe. 

 

Râsete încuiate în sticle albastre 

pun rămășag pe un vapor imaginar 

aruncat pe o retină.

 

Sărut genele unui far 

ce strănută la fiecare echinocţiu de lună, 

când somnul aduce veştile rele.

 

O alergare uşoară printre rădăcini 

aruncă săgeata din arc 

direct în bobul de rouă crudă. 

 

Torțe părăsite pe patul de moarte 

strâng lacrimi deşarte în pocale de argint 

ca suma laturilor unui cub. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Pânza de păianjen

sursa foto google.ro

Mă întreb unde este iadul frunzelor 

Ce plâng uitate într-un sertar… 

 

Ochii orbului sărută regina neagră 

Prinsă în pânza păianjenului înfometat… 

 

Bătrânul meu strigă văduva albă 

Tivind ridurile unei dimineți întârziate… 

 

Fixez cuţitul în inima clepsidrei sparte, 

În timp ce palmele îşi plâng ultima călătorie… 

 

Iepele de foc se ascund în fiecare seară 

În urmele copitelor trădate din dragoste… 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Noapte de mai – parapetism

colecţie proprie

Am zgâriat aseară liniștea mării cu picioarele fierbinți
Şi am ascultat o bucată a nopţii,
Când îi șoptea o poveste nisipului rătăcit în briză.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Ruj – parapetism

sursa foto google.ro

Marea roşie tace în arena unui matador, 

Când sunetul nebun de chitară ascunde dansul flamenco

În scrisoarea împăturită a valurilor.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Rege – parapetism

sursa foto google.ro

Uitarea are mâinile îngheţate, 

Ţinând uşa încuiată aşez inelul pe deget 

Şi păcălesc coroana morţii cu o lacrimă de gelozie.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

 

Definiţie:

Parapetism  – gen de poezie modernă, ce limitează textul liric la 3 versuri, cu structură liberă, dar cu posibilităţi de interpretare nelimitată, care evidenţiază trăiri, idei, sentimente, gânduri.

Chip de cenuşă

sursa foto google.ro

Chip îndulcit cu cenușă!… 

Mă cutremur în faţa uriaşilor 

Ce vor să deschidem 

Porţile înaltului castel. 

 

Aştept să dau iama 

Prin ploaia ce rage necontenit 

Într-un roșu aprins,  

Ca bătrânul meu pământ.

 

Tăcerea lumânărilor 

Proaspăt înverzite 

Eliberează păsările 

În colivia câmpului tocmai trezit. 

 

Sabia unui samurai 

Rănește baloanele de săpun 

Aflate în alergare uşoară, 

Spintecând buzele umbrelor. 

 

Vaporul eşuat în braţele deşertului 

Plăteşte tribut vrăjitoarei 

Condamnate la viaţă 

Ca o panglică neagră pe braţ. 

 

La final, aş ucide bufonul 

Prin clopotul privirii mele

Ce tace în marea călătorie, 

Când nu mai pot asculta. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Lanţuri de fum

 

sursa foto google.ro

Lanţuri de fum 

Înghiţite de răzbunarea 

Lamei ascuţite 

A blândului cuţit 

Se îneacă cu vorbe. 

 

Năpârcă fără suflet, 

Trădătoarea muză 

A risipit jăratecul 

C-o lingură muiată în uitate strofe, 

Fără ca sufletul îngerilor 

Să-i fie aruncat în groapa cu lei. 

 

Pot ţine bratele pe sânul curcubeului 

Ţintuit într-o ancoră,  

Unde pietrele sunt ucise de ploaie, 

Cu ochii ațintiți către fluturii  

Ce zâmbesc creioanelor colorate 

Pe-o linie de cale ferată.

 

Ușa deschisă răsfoiește o carte 

În muzică de fanfară, 

Curgând precum parfumul de trandafiri 

Pe tâmplele reci ale serii. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

 

Dimineaţa – parapetism

sursa foto google.ro

Am adormit pentru o clipă

Şi m-am trezit gustând din laptele sânului

Ce tocmai a înflorit. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016