Category Archives: CATRENE
Ninsoare
Aerul verde-albăstrui
Al unor picături de zei
Ascund râsete de statui
Şi florile de pe umerii ei.
© Dragoş G. CĂLINESCU, 2018
Când spui adio…
Sub zidurile frunţii uitate-n soare
pândesc salcâmii încă-n floare,
tăind din faşă când mă doare
şi ultima-ţi răsuflare.
© Dragoş G. CĂLINESCU 2016
Chemare
Focul aleargă pe hipodroamele cerului,
Unde deschid sâmburele adevărului
Închistat între cojile de beton armat
Ale fiecărui apus binecuvântat.
© Dragoş G. CĂLINESCU
Porţile apei
Privesc parchetul ce încă doarme…
Mă încăpăţânez să alerg în zborul unui porumbel,
La fiecare intersecţie îngropată în obrajii rumeniţi de pacea fără întrebare,
Ce lasă degetele să pătrundă porţile apei.
© Dragoş G. CĂLINESCU
Luna
Mă amăgesc într-una,
Ca şi cum aş fi cu Luna,
Viori tăcute precum bruma
Adun o mie şi cu una.
Dragoş G. CĂLINESCU
Tăceri
Printre palmele amestecate,
Umbrele tresar la şoapte,
Ascunse în tufişuri de noapte,
Mă pierd în carnea de pe spate.
Dragoş G. CĂLINESCU
Figuri
Din umbra unui fir de iarbă,
Aripi de lumină se prăbuşesc pe mâini,
Când întristate frunzele mă împresoară,
Ca un stol de trandafiri.
Dragoş G. CĂLINESCU
Cuvânt
Las soarele să ceară
Un ultim cuvânt dintr-o ţigară,
Tăciune, fier de vară,
Ascunde-mă la subţioară!
Dragoş G. CĂLINESCU
Vin
Vând o carafă la margine de drum,
Visul se lasă descântat,
Aduceri aminte la umbră de scrum,
Mă târăsc, căci l-am uitat.
Dragoş G. CĂLINESCU
You must be logged in to post a comment.