Monthly Archives: September 2015

Dor în lacrimi

By Posted in CREATII 2 Comments
sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Loveşte-mi inima
Cu silabele cuvintelor,
Ce cred că soarele
Ţine prizonieră luna.
Scrie-mi contracte
În cât mai multe exemplare,
Fără să pot vedea şi auzi
Ce am voie şi ce nu.
Ascunde-mi urmele
Buzelor încleştate
Pe fiecare poveste,
Ce se aude în ochii tăi.
Vinde-mi clapele
Fiecărei atingeri,
Ce aleargă liberă
Prin inima unei lacrimi.
Întoarce-mi fiecare privire
La miezul nopţii,
În care oglinda
Nu şi-a trădat ultimul cuvânt.
Pune-mi braţele
În jurul fiecarei aşteptări,
Ce arde pământul
Sufletului tău.
Trage-mi bucăţi de sticlă
Din perna sugrumată
De dorul câtorva ore
Păstrate într-un plic.
Cântă-mi visele
Din cutiuţa muzicală,
Unde ne ascundem
Sub lumina altei zile.
Sfărâmă-mi sticlele
Îngropate în puterea
Ce mă trage
Doar către tine.

© Dragoş G. CĂLINESCU

Să plec?

By Posted in CREATII Leave a comment
sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Dacă ar fi să plec,
Iarba s-ar uita în altă parte!
Cred că şi pântecul s-ar lăsa sclav morţii,
Iar eu, tu şi poate noi, ne-am încăpăţâna să credem…
Secundele s-ar târî cerând îndurare zeilor închişi între paranteze,
Ar geme pe rugul uitării,
S-ar sfâşia cu dinţii
Baricadându-se în morminte reci…
Liniştea ar trage cu urechea
La monologul unei statui,
Crezând că face umbra degeaba.
Zvâcniri opace întrepătrund palmele…
De fiecare dată întreb:
Să plec?

© Dragoş G. CĂLINESCU

Porţile apei

By Posted in CATRENE Leave a comment
sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Privesc parchetul ce încă doarme…
Mă încăpăţânez să alerg în zborul unui porumbel,
La fiecare intersecţie îngropată în obrajii rumeniţi de pacea fără întrebare,
Ce lasă degetele să pătrundă porţile apei.

© Dragoş G. CĂLINESCU

Jertfă

By Posted in CREATII Leave a comment
sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Asasinez plămânii cu fumul unei ploi de vară,
Ce crapă în sufletul meu, un fiu al lunii…
Acum mă retrag în peştera minţii,
Unde fiecare poartă cere un sacrificiu.
Mă alătur turnurilor gemene,
Ce se roagă în genunchii de lut
Ai metalului ce prinde viaţă,
Să mai poată simţi un deceniu
La umbra unor amintiri
Îngrădite cu sârmă ghimpată
Din petale de trandafir.
Pot ţine cuvintele în mine
Sau pot striga în deşert,
Toate ţărână se cheamă…
Se năpusteşte lumina în spiţe,
Ale minţii creneluri roşesc,
Sacrifică tauri în sine…
Ne credem fraţi,
Dar munţii aruncă suspine
Prin avalanşe de fârtaţi.
Ochii rătăcesc în lumină,
Cuvinte se împletesc cu vin…
Fără să vrem, toate ni-s chin.

© Dragoş G. CĂLINESCU

Aşteptare – parapetism

By Posted in PARAPETISME Leave a comment

Poate voi alerga noaptea,
Când umbrela ne va rătăci gândurile…
Atunci Luna va trezi martorul Soare.

© Dragoş G. CĂLINESCU

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

* Parapetism  – gen de poezie modernă, ce limitează textul liric la 3 versuri, cu structură liberă, dar cu posibilităţi de interpretare nelimitată, care evidenţiază trăiri, idei, sentimente, gânduri.