Răspuns

Am fost întrebat cine este destinatarul slovelor mele. 

Am răspuns că, atunci când îmi va citi rândurile, să se privească în oglindă. 

Dacă se va opri pentru o clipă, să continue să citească și să privească oglinda. 

Dacă va fi nemulțumit, atunci nu eu sunt cel pe care îl caută. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

sursa foto google.ro

 

 

monumente şi fapte parţial uitate

În anul 1990 am primit în dar, de la un bun coleg, o carte: Pentru glia strămoşească – amintirile unui condamnat la moarte scrisă de IULIUS PAYER. Pe copertă era reprezentat Ansambul monumental de la Moisei realizat de VIDA GHEZA.

Aflându-mă pe drumul ce leagă Borşa de Sighetu Marmaţiei, în comuna Maier, judeţul Maramureş, la aproape 26 de ani distanţă, mi-a atras atenţia pe o colină, pe partea dreaptă a drumului, acest monument.

L-am vizitat păstrând un moment de reculegere. Am petrecut câteva minute bune în mijlocul celor 12 figurine de piatră.

Am rămas cu un gust amar, deoarece am descoperit că dorinţa de a avea mai mult pământ a ajuns până aproape în buza monumentului.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

 

sursa foto colectia personală

 

 

 

 

 

 

Celule

Dacă ar fi să plâng, să mă oprești, 

Dacă ar fi să strig, să mă uiți, 

Dacă ar fi să ţip, să privești cerul, 

Dacă ar fi să mor, să lași pământul să crape, 

Dacă ar fi să ard, să mă îngropi aproape, 

Dacă ar fi să tac, să mă ridici în picioare, 

Dacă ar fi să uit, să mă pui în lanțuri, 

Dacă ar fi să cad, să mă săruți, 

Dacă ar fi o ultimă dorință, să n-o spui, 

Să arzi lanțurile și să te naști.  

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

scrisă la Muzeul Memorialul Durerii de la Sighetu Marmaţiei

sursa foto colecţia personală

Cuvinte de duh

Adevarul rămâne oriunde l-ai îngropa.

The truth remains, wherever you will buried it.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

SURSA FOTO COLECTIA PERSONALA

 

 

Versuri neachitate

 

Trag lanțurile în piept

Uitând să trăiesc viu

Icoanele serii mă urmăresc

Ţinându-mi privirea în negrul pământ

Mă arunc la picioarele uitării

Chiar aici în Gradina Morii.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

SIGHETUL MARMATIEI la HOTEL GRADINA MORII

Răsărit – parapetism

Aud zgomotul motoarelor mării 

Cum tatuează nisipul cu scoici 

Prin briza fiecărui val amestecat cu tine. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

COLECŢIA PROPRIE dragoscalinescu.wordpress.com

Cocktail – parapetism

Mă ascund în briza dimineții  

Tăind filele unei cărți în valuri 

Ce topesc fiecare clipă de așteptare.  

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

sursa foto google.ro

Către răsărit

Departe, în inima macaralelor ruginite,
Mă ascund precum o strofă
Și nu caut focul grecesc
Printre filele cărților uitate la metrou.
Aici, fiecare cuvânt are un preț modic,
Suspendat pe scările rulante
Caut o gură de aer poluat
Fără de care sunt un bolnav în marea bolnavă
Al fiecărui anunț postat pe un perete.
Acolo, nu avem poftă de mâncare,
Stăm cuminți loviți în capul mesei
Mulţumindu-ne cu firimiturile nopții
Ce ne dau târcoale prelungindu-ne agonia zilnică.
Aproape, vorbim muțeste la telefonul mobil
Ca o sperietoare trasă pe dreapta la semafor
Mirosind a alcool ordinar și transpirație putredă.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Constanţa, 2016

sursa foto google.ro

Trei papuci – parapetism

Gustul primului sărut
Rătăcește pe coloana vertebrală
A scoicilor împrăștiate pe plajă.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

sursa foto google.ro

 

Plajă – parapetism

Frunzele au aripi de sticlă gata să ardă  

Pe rugul ultimei promisiuni 

În care norii se confundă cu realitatea. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

sursa foto google.ro