sursa foto google.ro
moartea închide ochii
iar maşina de scris
ascute urmele de praf
ale biciului fermecat
ochii strigă ca apucaţi
de la colţurile îngropate
până la genunchii împietriţi
ai unor zile de luni
tăcerea cuvintelor
se lasă amestecată
cu gingiile amorţite
printre petalele
sfârtecate de vii
în baloane de rouă
uşi gonite în grote
îşi cer drepturile
printr-o mângâiere născută oarbă
aşa cum grafitul rătăceşte
printre virgulele încolţite
ale pumnilor marcaţi cu fierul ruginit
unde limba se aruncă de la ultimul etaj
când zâmbetele încuiate pe celofan
sunt părăsite într-un gând
fără ca mărul lui Adam
să poată adormi în pace
buzele înnecate cu mimi
se rostogolesc de-a valma
ca omul de zăpadă
dintr-o vată pe băţ
ascund pietricele
în buznarele obosite
ale umbrelor ce închină
în cinstea noului primar
degete defrişate cu ură
întorc cheia
asemeni ceasului blocat la fix
într-o respiraţie
gata-gata să ardă din temelii
înghit în sec dorul
celor şapte poveşti de dragoste
ce apar pe scări
înlănţuite de cerberi
aşteptarea unui curcubeu
lasă lumina aprinsă
ca un stop cardiac
al unei felii de pâine
ţinând de mână un licurici
hotărât să adoarmă
la porunca dimineţii
© Dragoş G. CĂLINESCU 2016
You must be logged in to post a comment.