Reprezentative

Versuri neachitate

 

Trag lanțurile în piept

Uitând să trăiesc viu

Icoanele serii mă urmăresc

Ţinându-mi privirea în negrul pământ

Mă arunc la picioarele uitării

Chiar aici în Gradina Morii.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

SIGHETUL MARMATIEI la HOTEL GRADINA MORII

Către răsărit

Departe, în inima macaralelor ruginite,
Mă ascund precum o strofă
Și nu caut focul grecesc
Printre filele cărților uitate la metrou.
Aici, fiecare cuvânt are un preț modic,
Suspendat pe scările rulante
Caut o gură de aer poluat
Fără de care sunt un bolnav în marea bolnavă
Al fiecărui anunț postat pe un perete.
Acolo, nu avem poftă de mâncare,
Stăm cuminți loviți în capul mesei
Mulţumindu-ne cu firimiturile nopții
Ce ne dau târcoale prelungindu-ne agonia zilnică.
Aproape, vorbim muțeste la telefonul mobil
Ca o sperietoare trasă pe dreapta la semafor
Mirosind a alcool ordinar și transpirație putredă.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Constanţa, 2016

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Crăpat în patru

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Dinţii se ceartă în gura mare

Pentru o bancnotă tăiată la colţuri.

Mă arunc în faţa maşinii să salvez o floare,

Cănd umbra băncilor mi-o retează sec.

Toate pietrele sunt îndoite la mijloc într-un cerc perfect

Aranjate în vitrină ca rochii de seară.

Împing o respiraţie în plămânul stâng

La fiecare stop al cronometrului.

Bănuiec cât mă poate arde,

Când las amprentele să cadă pe hârtie.

Şi crăpat în patru,

Muştele se lasă ademenite cu rouă.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016

Versuri ude

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Ţânţarii îmi ţin companie,

Când soarele se ascunde între ghilimele,

Iar timpul meu se naşte a nu ştiu câta oară

Părăsindu-şi locul călduţ al ierbarulului trăzvit.

Dacă aş putea alerga,

Maşina de scris s-ar răzbuna

Tratâmdu-mi rănile cu apă chioară.

Finalul şi startul pauzelor

Mă macină precum viermii din insectar.

Nopţile au mâinile retezate

Ca să nu poată bea apă.

Le curm ţipătul cu picătura chinezească

Cititind rar testamentul palmelor încruntate

La cerul ce nu aude şi nu vede

Farurile maşinilor îngropate.

Morţii cu morţii,

Iar viii cu noi,

Au aplauzele ruginite în buzunare.

Pe coperţi titlurile se ascund în plicuri groase

Respirând versuri ude.   

© Dragoş G. CĂLINESCU 2016