Spasme de dor

sursa foto google.com

sursa foto google.com

Tăcerea mea nu mai poate vorbi…
Linii şi puncte ar fi de prisos.
Vântul m-ar rupe,
Seva plantelor s-ar linişti,
Pietrele s-ar ascunde în soare,
Iar aplauzele s-ar înfăşura în lună.
Mândria ochilor ar aprinde
Câmpuri întregi de aşteptări.
În goana fluturilor,
Porţile ar rămâne ferecate
Lăsând dorul pradă
Unor înalte plase de chin.

Dragoş G. CĂLINESCU

Rugă

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Sunt un cal de pământ
Ce trage în galop
Miezul ierbii –
Cu miros şi gust de vânt.
Sunt o tăcere de seară
Rânduită pe-o lingură,
Ce râde iubirii
Fără formă dintr-un gând.
Sunt o iubire,
Dar nu pentru pământ,
Ci din dor şi oase,
Unde cătuşele se rup.
Sunt o cruce însetată…
Mă aplec s-o duc…
Fără şoaptă, ţărâna
Mă pomeneşte şi-n mormânt…

Dragoş G. CĂLINESCU

Din tine

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Lasă-mă să trăiesc
Lângă tine,
Lasă-mă să amăgesc
Zilele cu tine,
Lasă-mă să râd
Nopţilor cu tine,
Lasă-mă să strig
Visele lângă tine,
Lasă-mă să arunc
Lacrimi cu tine,
Lasă-mă să lupt
Atingându-mă cu tine,
Lasă-mă să alerg
Simplu până la tine,
Lasă-mă să păcălesc
Sărutul cu tine,
Lasă-mă să zbor
În paralel cu tine,
Lasă-mă să rog
Eternitatea din tine.

Dragoş G. CĂLINESCU

Către…

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Roşii potcoave de vânt
Se prăbuşesc în ligheane,
Aş vrea să tac la un strânut,
Dar vorbele îmbracă pijamale.

Atârn vibraţii ca legământ
Jucând o carte îngândurată,
Îmi ies doi la recensământ,
Cred că am uitat în joacă.

Mă rad pe tocul de bocanc,
Ce ţine morţiş să râdă,
Aş vrea să strig pe Mont Blanc,
Dar dorul se frânge-ntr-o firidă.

Fiare tocate de uitare
Le vând pe-o cărămi,
Ce ţine morţiş o mirare,
Ca salba unui tun de jale.

Aş putea pune rotunde cifre,
Să cânte prin peşteri vorbe goale,
Dar timpul se naşte din doruri amare,
Iar lanţuri închid o margine de soare.

Dragoş G. CĂLINESCU