Plânset

sursa foto facebook.com

Plânsetul fumului de ţigară

Lasă creta să ardă asfaltul

Cu bună credinţă,

Buzele strivesc aşteptarea,

Iar norii mă îndeasă în sânul

Fragedei lacrimi,

Aştept ca obrazul călit

Să-mi spună – Noapte bună!

Cu fiecare rând proscris

Tunetele se transformă în apă dulce,

Parfumul aruncat în stratosferă

Mă strânge de mână,

În fiecare staţie apauzele

Se usucă pe braţele nopţii,

Sunt sigur că luna mă arde

Strigându-mă cu voce oarbă,

Mă aşez în genunchi

Oprindu-mi privirea în baraje goale,

Tăcerea se încruntă la portativ

Fixând cheia în uşa minţii

Şi lacrimile aleargă deocheate

Pe trupuri din tuş şi moarte,

Fără paranteze timpul se împarte

În pahare sparte.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2017