Clipele sorţii

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Am auzit lacrimi, ieri,
Ce s-au lovit de obraji,
În timp ce încercau
Să evadeze dintr-o noapte;
Fierbinţi, le-am răstignit
Cu dorul unei şoape,
Ţinându-le în braţe…
Aşa-ntr-o parte,
Acolo unde clipele sorţii
Se topesc…

©Dragoş G. CĂLINESCU

Al zecelea ceas

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Îmi las ochii să alerge inconştient
În urma soarelui înroşit de-o sărutare,
Schiţând zeci de aplauze
Ale unor răspunsuri strivite de pereţi,
În care atingerile sunt jurăminte,
Iar privirile, obsedante lovituri în stomac.

Ating buzunare crăpate
Pe pielea fragedă a unei bucăţi de noapte,
Ce-ngână miresmele de buze
Pe pieptul meu acoperit de frunze.

M-aş putea arunca în marea de asfalt,
Dar lumea nu ar înţelege,
Că am aşteptat şi m-am jucat
Cu iarba ce creşte singură dintr-un oftat.

Nu am răbdare să mai pun întrebări,
Le condamn pe toate la viaţă,
Lovit în moalele capului de lună
Mă târăsc jucând şotronul cu umbra
Ce mă caută disperată într-al zecelea ceas.

©Dragoş G. CĂLINESCU

Percepţii

sursa foto portalspiritual.com

sursa foto portalspiritual.com

Te voi privi în inimă
Ţinându-mi respiraţia o lună,
Povestind urmelor de nisip,
Ce se încăpăţânează să viseze,
Că pixul lăcuit cu salivă
Va râde sub impulsul
Unui muguraş de zid al plângerii,
Unde am uitat o umbrelă colorată
Gata să se ascundă în văzduh,
În faţa unei paraşute oprite la semafor,
Fără a avea permisul expirat
Dintr-a noua lună de dor…
Bordurile le-aş învăţa să scrie
Pe buza unui fulg înroşit
Cu o sanie cu sânii dezgoliţi,
Ce aşteaptă singură pe banca răbdării,
Să urce liftul până la ultimul etaj,
Unde nu locuieşte decât întunericul…
Stelele zbârcite ar fi tranşate
Fără mila obişnuită a dimineţii,
În care cafeaua se roagă să se răcească,
Crezând că autobuzul a uitat să o trezească,
Aşa cum o face în fiecare luni dimineaţa.

©Dragoş G. CĂLINESCU

O mie

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Te iubesc de 1000 de ori
Privind o felie de lună.
Mă strâng precum 100 de flori
Într-o tânără cunună.
Las vântul strivit de 10 fiori
Să ardă mantia de spumă.
Cântă singură o zi –
Neîntreruptă mireasmă fină.

©Dragoş G. CĂLINESCU

Conflict

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Am vândut din buchetul lacrimilor
Furtuni şi picături de ceară,
Pentru un pumn de gânduri
Am lăsat armate-ntregi să moară.
Tăcerea a-notat printre eclipse,
Ţinându-i umed un burete
Pe ridurile minţii însetate,
Pentru o secundă cât o noapte.
Amăgesc un bob de orez
Trântit între două rame,
Am alergat încercând să-l culeg,
Dar l-am văzut îngropându-se-n baloane.
Mă ţin cu mâinile de albastru,
Iar paşii îi număr din privire,
Se cade să pun mâna pe cruce
Crezând că totul e dezamăgire…

©Dragoş G. CĂLINESCU

Fâşii de viaţă

sursa foto google.ro

sursa foto google.ro

Donez portretul unei uri prelungite
Ce trădează fiecare zi, fiecare noapte.
Zâmbetele sunt decapitate sistematic
Cu ajutorul unei bucăţi de elastic.
Ierbii i s-a uscat gura
Ce rumegă odihnită vara.
Într-o piscină se încăpăţânează
Să trăiască o singură barză.
Întrebarea păzeşte umbra bizară,
Unde timpul se zbate într-o undiţă chioară.
Conjugăm strângeri de inimi
În care ziua mea este un colţ de psalmi.
Melcii se ascund aruncându-se cu capul înainte
Fără a-şi putea ţine respiraţia ce erupe şoapte.
Cu negru de fum toaletez cerul gurii,
Unde pădurile se simt ca ulii.
Vreau să cred că pauzele au viaţă
Aşa cum pozele se schimbă la faţă.
Mă aşez pe genunchii unui metrou
Ce ară adâncul întrerupt de un garou.
Sărutările se pun de-a curmezişul
Barierelor din aburii unei funii ce răpeşte mortul.

©Dragoş G. CĂLINESCU