Şarpe – parapetism

În mijlocul oceanului sunt un sărut 

Cât un clopot al dimineţii 

Ce mă îmbrățișează cu o piruetă. 

© Dragoş G. CĂLINESCU, 2018

sursa foto meganjoy.deviantart.com

Advertisements

Naştere – cuvinte de duh

sursa foto google.ro

M-am născut cu foarte puțin timp înaintea tuturor problemelor şi de aceea cred că ele mă urmăresc pretutindeni, fiindu-le ca un frate mai mare, într-o lume ce se scaldă în fărădelege și insomnie. 

© Dragoş G. CĂLINESCU 2018

 

Cele nouă vieți ale tăcerii

sursa foto astrocafe.ro

Acoperișul vopsit în mov 

Citește o repulsie 

A omului de zăpadă.  

Gropi perfecte calmează  

Cioburile clipelor în braţele 

Cititoarelor de carduri. 

Lumina arde îndrăzneala  

Cernelii mute 

Pe un munte selenar. 

Pietrele din ochii norilor 

Încuie zăpezile veșnice 

Într-un pahar gol. 

O pisică neagră  

Se mută cu chirie 

La mansarda întunericului.  

Marsupiul palmelor 

Pune lacătul din fildeș  

Drept zalog. 

Îmi amintesc o erată 

Pe frunzele asfaltate 

La miezul nopții.  

Înghit părul vopsit 

Pe râul ultimei serenade 

De noapte bună. 

Lungul drum se pierde 

În orezăria inundată  

Pe coltul de sud al acoperișului.  

© Dragoş G. CĂLINESCU 2018

 

În direct pe alb

Mă păstrez pentru ultima gură 

Din aripi strânse în jurul gâtului 

Ca fluturii însetați de lumină  

Se nasc îngerii din piatră seacă  

Hrăniți cu pânze de păianjen  

Ard focurile cititorilor în stele 

Asemeni unor scrisori cioplite 

Printre norii topiți pe caldarâm  

În numele ucigaşelor amintiri 

Vârfurile crengilor se unesc cu orizontul 

Înroșit de sufletele adormitelor  

Bucăți din setea nopții.  

© Dragoş G. CĂLINESCU 2018

sursa foto ikea.com

 

 

Du/et

sursa foto: shortsup.ro

Noapte frumoasă, mă plânge furtuna,
Amestec de spumă, matelotul strânge parâma,
Ochii cu lacrimi, în genunchi mi-e tristă luna,
Ruptă mi-e briza, cu paşi mari dimineaţa-i desfac,
Uitate sunt stelele, în prag fulgerul descălecat,
O sabie cu ură, apele sunt tulburi,
M-au alungat, o lingură întinsă pe şină,
Fără urme de milă, lacrimi scăldate-n lumină,
Robii se schimbă la faţă, repar o lăută c-o strună,
Adun numerele de ziar, totul se sparge în ciumă,
Sunt goale veşmintele pe mine,  farul mă ţine de mână,
Uitate cuvinte în dar, cu virgule  din zale şi lanţuri,
Fugarul se opreşte pe mal,  amestec talerele morţii,
În braţe tunurile strigă, mă aplec şi beau precum hoţii,
Adio îţi spun, oarbe pretenţii,
Mă-nchin la prăpăstii, îndărătnice sunt bicele nopţii.

© Dragoş G. CĂLINESCU 2018