Azi, în momentul în care am scris şi descoperit GOGYOHKA, am simţit o eliberare, o uşurare, dar în acelaşi timp am deschis şi graniţe, pur şi simplu le-am radiat, am spart întreg Zidul Berlinului precum cei ce au făcut-o cu vreo trei decenii în urmă. În acest mod am dat viaţă infinitului, dar şi morţii. M-a încercat un sentiment aparte, rar întâlnit de când cochetez cu gândurile literelor, cu sensurile şi nonsensurile lor.
Am deschis o Cutie a Pandorei. Vom da frâu retinelor împreună…
You must be logged in to post a comment.