-cronică de teatru –
Începutul unei cronici, de cele mai multe ori, este cel mai dificil de închegat, de ales, de perforat obișnuitul, generalul, mediocrul, prin procesarea lor într-un șir de emoții gata să se transforme într-un buchet de vise atât de necesare nouă. Cuvântul prin cuvânt se clădește cu atenție, formează o legătură doar prin migala meșterului fără de care esteticul nu ar putea exista. Norii gândurilor cotidiene pot fi striviți și cu degetele firave ale minții unui simplu spectator, așezat cuminte în colțul lui, în rândul întâi, asemeni amintirilor din prima zi de școală. Dar nu se rezumă doar la acest timp: la un azi ipotetic, un ieri uitat sau la un viitor învăluit de ceața gândurilor fără sens. Opiniile și iluziile lumii sunt lovite cu puterea realității crude prin care înotăm zilnic, colorate doar de zborul fluturilor în spatele cărora ne ascundem cu toții. Fiecare ființă are o legătură divină ce necesită așezarea în locul potrivit, la momentul potrivit. O mică parte dintre noi reușește acest lucru printr-o îndrumare, un liant potrivit pentru a da trăinicie fiecărui fapt spre desăvârșire. Cei prezenți în data de 03 februarie 2024, orele 19 fix, în Sala Mare a Teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, am fost martorii unei munci susținute pentru punerea în scenă a spectacolului Varieté la Iunion, după schițele lui Ion Luca Caragiale, în regia lui Lenuș-Teodora Moraru, scenografia Gelu Rîşca și coregrafia Victoria Bucun și cu sprijinul neobosit al echipei formate din: Vasile Marinoiu – regia tehnică, Robert Marius Roiban – operator sunet, Constantin Ologu și Elvis Popescu – operatori lumini, Loredana Marinoiu – recuzită și costume. Muzica antrenantă, luminile bine conturate, sonorizarea perfectă și decorul minimalist, dar sugestiv, au deschis și atras atenția publicului numeros prezent în sală. De la începutul piesei Varieté la Iunion s-a observat finețea și profesionalismul echipei, care a reușit să capteze privitorii, martore incontestabile fiind ropotele de aplauze desprinse din emoțiile transmise. Deliciul spectatorilor a fost întărit de cei fără de care acest demers nu ar fi avut finalitate: Réka Szász, Andrei Cătălin și Alexandru Beteringhe. Cei trei actori s-au autodepășit, fiind vizibile adâncile legături, coagularea realizată pe parcursul anilor de interpretare pe scenele teatrelor unde au activat. Substanța mesajelor, actualitatea evenimentelor și originalitatea personajelor lui Caragiale sunt revărsate continuu către cei prezenți. Piesa de teatru Varieté la Iunion se distinge prin suficiența acuității și surprinderea interpretării, prin multitudinea de gesturi, atitudini, finețea limbajului și mimica folosite de către Réka Szász, Andrei Cătălin și Alexandru Beteringhe. Sunt observate, încă o dată, sudoarea pregătirilor, dar și atenția acordată interpretării scenice pentru a dizolva în retina privitorului adevăruri simple. Réka Szász se distinge prin multitudinea de planuri, fațete, tablouri deschise, având o succesiune naturală, remarcată de publicul spectator. Trecerea instantanee de la un personaj la altul, de la un temperament la altul, i se potrivește. Totul se desfășoară în mod profund, firesc, degajând o emoție aparent normală, întărită de experiența actriței și de coabitarea și sprijinul întregii echipe. Găsește o măsură potrivită în puterea vocii, timbrul folosit, expresia feței și nevoia imperioasă de a-și mișca brațele și picioarele pentru a genera energie pe scenă. Profunzimea mișcărilor pe toată zona scenei adâncește senzația de spațiu, de apropiere, de o deschidere construită prin simplitatea și stilistica decorurilor. Andrei Cătălin se folosește de experiența aripilor să zboare. Se eliberează de inhibiții și se înalță prin puterea actului artistic. Aplauzele celor prezenți îl întăresc, hrănindu-i vanitatea atât de necesară actorului. Reușește să transmită emoția puterii personajelor interpretate prin explozia din interior a gesturilor și limbajului. Este precum un soare aflat în floarea existenței și maturității sale, un generator de viață, o piatră vie. Alexandru Beteringhe pune paie pe focul interior sub forme de ritmuri existențiale. Deschide cu cheia potrivită porțiunea de sală dintre spațiul de mișcare și zona cu public, construind nu o punte, ci un pod suspendat atât de necesar acestei relații. Granița imaginară dispare prin puterea vocii și inovația mișcărilor desfășurate natural, sistematic. Cei trei protagoniști se organizează într-o degringoladă semantică de situații și personaje caragialiene, asemeni mecanismului unui ceas prin care se reușește îmbinarea formelor tradiționale ale comicului cu cele moderne. Aplauzele și emoțiile publicului încurajează interpretarea actoricească, hrănind-o. Regizorul și echipa reușesc cu succes să acopere cele câteva momente moarte printr-un joc scenic, aidoma unui balet modern, neconformist, care izbutește să lege comicul de situație, de limbaj, de nume și de caracter, cu un dramatic moment actual. Tragicul și comedia situației ne prezintă adevărul pe care refuzăm să îl vedem, să îl recunoaștem. Tablourile și scenetele se succed rapid, folosindu-se de atmosfera specifică schițelor lui Caragiale. Se reușește astfel să se atingă nervul sensibil al cetățeanului preocupat tot mai mult de viața cotidiană în care este afundat. Prezent în Sala Mare a Teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea cu o oarecare saturație a ineditului interpretării artistice a pieselor lui Caragiale, hrănită de propriul orgoliu, la spectacolul Varieté la Iunion în regia lui Lenuș-Teodora Moraru, am devenit o victimă sigură, plăcut impresionat de munca echipei prin colajul ales ce și-a atins menirea: aceea de a bucura ochiul, sufletul și mintea audienței. Finalul piesei a transmis o stare de bine, o energie pozitivă atât de necesară, o bucurie interioară manifestată de spectatori prin aplauzele repetate din final. Am redescoperit spontaneitatea jocului scenic prin adaosul de valoare al tinerei echipe, ce reușește de fiecare dată să surprindă într-un mod agreabil fidelul, dar pretențiosul public, să deschidă acestuia pofta pentru teatru, lucru remarcat prin prezența numeroasă la fiecare spectacol. Momentele alese cu grijă, inovația regizorală, interpretarea scenică observate de către cei prezenți au întărit convingerea că la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, avându-l ca manager pe Octavian Costin, arta este tratată cu respectul cuvenit, locul fiindu-i recunoscut în urbe. În final, las să curgă mulțumiri doamnei Maria-Daniela Ștefănescu – secretar PR la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea – pentru respectul pe care îl acordă spectatorului.
Februarie 2024
©Dragoş G. CĂLINESCU, 2012-2024
DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă 
You must be logged in to post a comment.