Ofrande

sursa foto travelbadgers.com

Crengile se ceartă

Când frunzele se numără,

Iar pământul, singur,

Muzici strănută

Din sufletul unei răcite toamne.

Ascunse roiuri de-nsângerate lacrimi

Întrepătrund noianele de vorbe

Peste toate aruncate.

Furtuni de vise ne-mplinite

Se chinuie să sară,

Dar coarda este-ntinsă

Pe scara încă luminată.

Şiroaie de plânsete pribege

Se pun în curmeziş pe gene,

Ca streşinile ce se scurg

Pasez o mână către altă mână.

Obraji plătiţi să mă suporte

Adulmecă o urmă de iubire,

Sincere mişcări de buze

Răspund nălucilor

Ascunse între două prize.

Mă-ntind la umbra ta, arţare,

Lăsându-mă ofrandă vie

Nopţilor de toamnă prea târzie!

Dragoş G. CĂLINESCU