suntem 2 oameni de zăpadă albastră
ce se aşteaptă să râdă de vară
tăcuţi fixează penelul pe-o scară
la fel de banală şi amară
…..
suntem 2 mărăcini cu florile deschise
loviţi de tăişul unor vorbe scrise
sub curcubeul valurilor strânse
ce se sparg în mii şi mii de vise
…..
suntem 2 stele zburătoare
ce înoată prin câmpia mare
ascundem totul cu o ascuţitoare
la o ceaşcă de cafea tare
…..
suntem 2 îmbrăţişări barate
ce stau împletite la mijloc de noapte
priviri răzleţe vândute şi uitate
lângă pietrele ce se usucă întoarse pe spate
Dragoş G. CĂLINESCU
Frumoase versuri! 👏
Mulţumesc!
un doi de poveste :)…mi-a plăcut
O realitate! Mulţumesc pentru gânduri!
mmm, dacă îți este realitate …atunci este divin 🙂 acest doi 🙂
cu multă plăcere 🙂
Realitatea este certitudinea divinului. 🙂
știu 🙂 …hmm, iar dacă pui și câteva acorduri de pian …poți dansa pe / prin nori 🙂
sau de chitară…
🙂 o combinație între ele ar fi ..sublimă 😉
Posibil. Rămâne de văzut! 🙂